“Învață, mamă, ca să ajungi și tu cineva!”, una dintre expresiile bine cunoscute cu care eu și mulți alții am crescut și ne-a format personalitatea, persona-urile.
O convingere subtilă pe care am luat-o (foarte) în serios pentru că „teorema” venea de la autoritatea principală a vieții mele, mama, părinții mei.
Convingere pe care am purtat-o cu mine cât se poate de fidel până când am început să înțeleg ce înseamnă acest „să ajungi și tu cineva”.
Câteva cuvinte programatoare ale unei întregi paradigme a viețuirii, unul dintre programele default ale minții mele și, totodată, ale multor altora.
Și nu atât cuvintele în sine, cât mai ales acțiunile venite ca urmare, acțiuni care au validat apoi această perspectivă zi de zi.
“Să ajungi”, adică să cauți ceva ce percepi că nu ai aici și acum, să alergi după o himeră, o bucată de slănină atârnată în fața botului de câine fidel care vede, miroase, dar nu se poate sătura cu ea.
„Și tu”, adică eu cel aflat în competiție cu toți ceilalți care vor să fie „și” ei ”cineva”, care vor să fie pe locul 1, să iasă din pluton și să devină „cineva”, un alt…cineva decât sunt deja.
Un fals cineva care se înghesuie cu mulți alții să ajungă pe un iluzoriu loc 1, care nu este și nu poate fi el în sine sursa împlinirii, care nu poate umple paharul cu frumusețe, bucurie și drag de viață al niciunuia dintre “competitori”.
O mască competitoare care caută să-și valideze permanent locul, primul, unicul, singurul…tristă percepție mentală a separării, autosabotaj în toată regula…într-o lume care este de fapt o completă, perfectă și permanentă rezultantă a simbiozei, a contopirii infinite fără de început sau sfârșit.
Acest „cineva” este una dintre iluziile, fanteziile, măștile aducătoare de insuficiență și nefericire a unei întregi societăți create prin sisteme de gândire duale.
Sisteme care au dat putere unor cuvinte-concept creatoare de percepții limitative ca „primul, bun, frumos, deștept, bogat” versus „ultimul, rău, urât, prost, sărac” și multe altele asemenea.
Sisteme care au programat membrii “gânditori” ai societății să caute cu asiduitate un alt…cineva decât firescul interior al fiecăruia.
Simplu spus, goana după „ceva” în detrimentul a alt…”ceva”, atașamentul de „cineva” în detrimentul alt…”cuiva”, are ca rezultat insuficiență, neîmplinire, nefericire, aceasta fiind realitatea subiectivă a minții noastre joase.
Consecințele sunt multiple, dar scopul acestui articol este să ne uităm mai atent la unele dintre cele mai importante componente-concept ale sistemelor de gândire care ne ghidează societatea, educația și învățarea.
Nu sunt un „expert” în educație și învățare și mă bucur că-i așa pentru că sunt mai puțin atașat de concepte, pot vedea mai cuprinzător și pot reformula și susține re…crearea lor.
Funny și trist totodată faptul că, elev fiind, eram atras mai mult de re…creația mare, așa cum era atunci denumită pauza principală dintre ore, decât de orele în sine.
Percepția de atunci a elevului în căutarea locului 1 despre orele petrecute la școală era bineînțeles cu mai multe minusuri decât plusuri și, ca urmare, după ce am încheiat ciclurile obligatorii de învățare aliniate paradigmei familiale și sociale de atunci, am început să resping ideea de învățare.
Firesc pentru o minte care percepea preponderent obligațiile și forțările și nu și facultativul și relaxarea pe care mi-au adus-o învățarea în sine.
Astăzi pot vedea lipsurile importante ale conceptelor denumite „învățare” și „educație”, jumătăți de adevăruri care stau la temelia unui sistem social înjumătățit perceptual la rândul lui și vreau ca “Învață, mamă, ca să ajungi și tu cineva!” și altele asemenea să devină doar un reper istoric care ne arată drumul evoluției noastre.
Așadar, ce este altceva învățarea decât o căutare particulară și firească a acelor informații care mă susțin să înțeleg lumea-Viața și cum să mă adaptez și aliniez Ei permanent?
Am putea, deci, vedea învățarea ca pe o căutare adaptivă și constantă, desfășurată pe parcursul întregii vieți, care ține seama de ciclurile și etapele evoluționiste ale „fiecăruia dintre noi“?
„Fiecare dintre noi“ fiind modul în care Viața se manifestă concomitent în toate formele sale materiale și nu o distincție separatoare.
Am putea reformula și înțelege procesul de învățare ca fiind procesul de updatare la nou și recrea conceptul de învățare și sistemele de gândire în acest mod?
Am putea, ca urmare, gândi și înțelege educația ca fiind de fapt un proces de dezvoltare și extindere permanentă a conștienței?
Un proces care se desfășoară în multiple etape, în care prima parte a fiecărei etape este dedicată înțelegerii mentale a informațiilor și conceptelor, cunoașterii lumii în sens istoric, cunoașterii a tot ce a fost deja și care ulterior se dedică conștientizării extinse a Tot ce Este.
Am creat cu toții, gândirea noastră a tuturor a creat o societate care ne-a adus aici unde suntem și pe care suntem provocați evoluționist să o creăm în continuare mai conștient și mai înțelept decât până acum și aș zice că bucuria, entuziasmul și plăcerea de a trăi se află în mijlocul fiecărui moment în care suntem conștienți de acest proces.
Este și motivul principal al gândirii și inițierii proiectului Pădureni, proiect la care te invit să cocreezi conștient și care, cu resursele și susținerea potrivită, ar putea deveni:
- o platformă dedicată evoluției către Societatea 3.0,
- un laborator al locuirii și viețuirii,
- o spiralată gaură de vierme a cunoașterii universului interior, care echilibrează și susține totodată căutarea de a zbura și cunoaște universul exterior.
- o celulă socială stem care poate ajuta la regenerarea întregului corp social.
Proiectul este gândit ca o platformă care oferă participanților mai multe căi care facilitează alegerea de a trăi conștient, printre care:
- Spații în natură, lângă pădure, astfel încât să existe repere viabile pentru creier, repere naturale, cicluri naturale, palpabil, sunete, culori, mirosuri, forme și texturi vii, ființe, chimia și energia firească, naturală, viața să recunoască viața, echilibrul mental și fizic să fie susținut și procesul de percepere a omului în Tot extins zi de zi.
- Configurarea spațiilor destinate locuirii cu atenție la conceptul sustenabilității, atât din punct de vedere tehnic în raport cu mediul înconjurător cât și din punct de vedere mental, în raport cu sustenabilitatea interioară a fiecărui locuitor, pentru că sustenabilitatea reală este din interior către exterior.
- Testarea și recrearea conceptelor de educație și învățare prin filozofii, tehnici și instrumente care facilitează procesul de updatare la nou și procesul de dezvoltare și extindere permanentă a conștienței
- Adresarea teoriilor cuprinzătoare care privesc sănătatea corpului fizic ca pe o rezultantă a echilibrului corpului mental, ca fiind un firesc al traiului de fiecare zi.
- Sustenabilitate economică prin shareholding și inițiative economice dezvoltate în funcție de valorile, expertiza și dorința de implicare a locuitorilor, astfel încât să fie susținută preponderența traiului comunitar.
- Evenimente și acțiuni care facilitează rolul educațional și susținător al comunității pentru comunitățile din zonele limitrofe și nu numai.
Aceste gânduri, idei și cuvinte vor deveni realitate prin aportul tuturor celor care au sentimentul că vor să știe mai mult, până pot decide un eventual All in.
P.S. Am cunoscut un medic celebru din orașul în care locuiesc, un “reputat chirurg, profesor și director al spitalului…X”, cum ar suna o frază din media, probabil. Omul a fost “cineva” pentru societatea locală și nu numai.
A fost „cineva” în egală măsură pentru el însuși.
In decurs de doi ani a renunțat din diverse motive la toate posturile sale profesionale și, la scurt timp, în decurs de luni de zile, a murit.
Stătea cât era ziua de lungă cu telecomanda în mână fără să se uite cu adevărat la nimic.
Decesul “cineva-ului” atât de pregnant care l-a mânat aproape întreaga viață a atras cu sine decesul corpului fizic, pentru că viața nu a mai avut sens pentru „cineva-ul” care i-a ocupat mai tot corpul mental .